joi, 15 februarie 2018

T-54/55 tancul care NU a speriat Vestul



Conceput in ultima perioada a ww2, tancul T-54 trebuia sa fie blindatul care cucereste Vestul pentru Uniunea Sovietica! Ieftin de construit, intrunind cateva calitati principale (mobilitate, blindaj si tun), produs in numar foarte mare, T-54 urma sa invadeze Vestul si sa copleseasca prin numar tancurile puterilor europene considerate mai bune prin comparatie, dar care urmau sa fie surclasate de zecile de mii de T-54/55 care ar fi asaltat Europa!

Aceasta invazie nu a avut loc din mnotive pe care nu le vom discuta aici, asa ca tancul a intrat in dotarea tuturor armatelor comuniste ale vremii! Neputandu-l folosi pentru scopul pe care si l-au propus, sovieticii au trecut rapid la cercetarea si producerea altor modele de tancuri care sa se incadreze pe noile "politici" de suprematie mondiala. Asa au aparut in anii urmatori T-62, T-72, T-64, T-80 etc... dar T-54/55 a ramas pe campul de lupta si in dotarea multor armate pana in ziua de AZI!



N-o sa fac acum istoricul complet al acestui tanc. Sunt multe siteuri care vorbesc despre asta... O sa reproduc insa capitolul "Avantaje si dezavantaje" care este publicat pe wikipedia pentru ca il consider cuprinzator si elocvent!

Tancurile T-54/55 sunt simple și robuste din punct de vedere mecanic. Ele sunt foarte ușor de utilizat în comparație cu tancurile din Vest și nu necesită un nivel ridicat de instruire sau educație al echipajului. T-54/55 este un tanc principal de luptă relativ mic, fiind mai greu de ochit de către adversari din cauza profilului redus. Seria beneficiază de o mobilitate bună din cauza greutății reduse (care permite un transport facil pe calea ferată sau pe drumuri și traversarea podurilor mai mici), șenilelor late (tancul are o amprentă la sol redusă și o mobilitate excelentă pe teren moale), un sistem de pornire eficient în cazul temperaturilor scăzute și un tub de alimentare pentru aer (atât pentru motor, cât și pentru echipaj) pentru a permite traversarea cursurilor de apă. Din cauza numărului mare de tancuri fabricate și a vârstei acestui model, T-54/55 este un tanc ușor și ieftin de achiziționat. Deși acest model nu se poate compara cu tancurile principale de luptă moderne, prin modernizarea blindajului și armamentului din dotare se îmbunătățesc performanțele seriei T-54/55 până la punctul în care tancul nu poate fi ignorat pe câmpul de luptă.
Seria de tancuri T-54/55 are însă numeroase defecte. Profilul redus al tancului este realizat cu un cost mare: spațiul din interior este strâmt, iar echipajul nu beneficiază de confort. Manevrarea echipamentului se face cu greutate din cauza spațiului limitat. Tanchiștii israelieni care au folosit tancuri T-54/55 capturate în războaiele din 1967 și 1973 se plângeau în mod constant de aceste defecte. Această problemă nu poate fi rezolvată prin modernizări. În armata sovietică (și în aproape toate țările Pactului de la Varșovia, inclusiv în Republica Socialistă România) au fost impuse restricții asupra înălțimii tanchiștilor (media de înălțime a tanchiștilor sovietici era foarte mică drept consecință), problema fiind rezolvată parțial. Totuși, unele țări care foloseau acest tanc nu au putut adopta măsuri similare (din cauza numărului mic de soldați, de exemplu). Din cauza profilului redus al turelei, tunul nu putea fi coborât mai mult de 5° (media pentru tancurile din Vest este de 10°). Soldații israelieni au exploatat acest defect la maximum în confruntările cu țările arabe care aveau în dotare tancuri T-54/55, poziționându-se la baza pantelor. Tunul de 100 mm nu este la fel de eficient ca tunurile noi de calibru 105, 120 și 125 mm.
Principalul dezavantaj al tancului este însă blindajul ușor. În Războiul din Vietnam, tancul s-a dovedit a fi foarte vulnerabil în cazul unui atac cu rachete antitanc teleghidate LAW și în cazul loviturilor tunului de calibru 76 de mm al tancului ușor M41 Walker Bulldog. Muniția din interior nu este protejată. Din acest motiv, riscul unei explozii secundare catastrofale în urma perforării blindajului este semnificativ mai mare. Deși T-54/55 poate fi îmbunătățit, armata irakiană a avut pierderi mari în confruntările formațiunilor blindate din timpul operațiunii Furtună în Deșert ale tancurilor T-55 îmbunătățite împotriva tancurilor americane M1 Abrams și M60 Patton. În ciuda îmbunătățirilor, tancul este un model depășit, din generația tancurilor M48 Patton și Centurion. Modelul T-54 este complet depășit în prezent, din cauza lipsei sistemului de protecție NBC și al unui sistem de stabilizare eficient pentru tun.

Numai in URSS s-au fabricat aproximativ 100.000 de tancuri model T-54/55, dar tancul a fost produs si in alte tari membre ale Pactului de la Varsovia. A fost exportat masiv in peste 50 de tari de pe toate continentele. A participat la mai toate conflictele militare din a doua jumatate a secolului XX. 

In Romania au intrat cam 1.300 de tancuri T-54/55 fabricate in Polonia si URSS. Ulterior, industria romaneasca a dezvoltat propriul tanc construit dupa modelul T-54/55. Acesta a fost denumit TR-580 si au fost fabricate cam 400 de bucati. Varianta imbunatatita, TR-85, a intrat in productie prin 1986, Armata Romana primind cam 250 de bucati. In fine, ultima modernizare, de data mai recenta, este varianta TR-85M1 "Bizonul", care este un TR-85 modernizat si adus mai aproape de standardele NATO... Voi vorbi despre aceste tancuri in alte postari. Acum doar am trecut in revista existenta tancului T-54/55...

Cornel SABOU



sâmbătă, 30 mai 2015

AK-47, minunea lui Hitler din mana lui Stalin

Toata lumea a auzit de celebrul "Kalasnikov" sovietic (AK-47), dar putini stiu ca aceasta arma a fost creata de tehnicienii lui Adolf Hitler inca inainte de terminarea razboiului. N-a apucat Hitler s-o foloseasca in razboi, asa ca sovieticii si-au asumat imediat inventia si au raspandit-o apoi in intreaga lume. Astazi, arma este cea mai raspandita de pe glob si este in dotarea a zeci de armate nationale. De asemenea, AK-47 este produsa in diferite variante si in mai multe tari, inclusiv in Romania.
Deocamdata, mai jos va prezint doar o descriere generala a armei urmand ca in alte articole sa abordam mai in detaliu cateva aspecte mai interesante care tin de fascinanta istorie a Kalasnikovului! Textul de prezentare care urmeaza este preluat de pe siteul Wikipedia...
 
(Cornel SABOU)

Descriere foto sus:
AK-47 type II Part DM-ST-89-01131”. 
Sub licență Domeniu public via Wikimedia Commons


AK-47 (prescurtarea denumirii Автомат Калашникова образца 1947 года) (română Pistol-mitralieră Kalașnikov model 1947) este un pistol-mitralieră creat în 1947 de Mihail Kalașnikov și folosit în timpul Războiului Rece ca armă standard de armatele statelor din Blocul Estic și ale țărilor aliate cu acesta.
AK-47 cel mai popular pistol-mitralieră din lume, are costuri foarte mici și se întreține foarte ușor, fiind optim pentru războiul de gherilă.

După mai multe modernizări, AK-47 a fost adoptată la scară largă de Armata Roșie, iar în timpul Războiului Rece a fost produsă în fabrica de armament IJMAȘ, (ИЖМАШ; abrevierea denumirii Ijevski Mașzavod, Ижевский Mашзавод) din Ijevsk, care construia și autovehicule, îndeosebi motocicletele IJ.
Spre deosebire de principalul concurent pe piața internațională de armament, pușca americană M16, automatul „Kalașnikov” este ușor de demontat și rămâne funcțional chiar și după ce e scufundat în apă ori îngropat în nisip. Aceste avantaje tehnice s-au dovedit decisive în timpul războiului din Vietnam și i-au sporit popularitatea. Oficial, între 70 și 100 de milioane de exemplare au fost fabricate până acum în întreaga lume, AK-47 fiind cea mai răspândită armă din lume.

„Kalașnikov” este dezvoltarea pistolului-mitralieră Maschinenpistole 43 și 44 (MP 43, MP44) redenumit Sturmgewehr 43 și 44 și versiunile din 1945, Stg 45, concepute în Germania de echipa de tehnicieni condusă de Hugo Schmeisser și fratele său Hans (fiii unui celebru constructor de arme, Louis Schmeisser). Aceștia au construit și serii de arme semiautomate anterioare pentru dotarea armatei republicii de la Weimar apoi a Germaniei naziste, fiind salariați ai firmei C. G. Haniel. O parte din producție a fost executată de firma Carl Walther din Zella-Mehlis. Iar o versiune Stg 45, ușor modificată, a fost fabricată de altă firmă celebră constructoare de arme de foc, Mauser.

După retragerea, în 1945, a armatei americane din zona de ocupație est-germană din provincia Turingia, unde activase colectivul condus de frații Schmeisser (în Suhl), regiunea a trecut sub ocupație militară sovietică, conform înțelegerii prealabile a alianței anglo-americano-sovietice. Tehnicienii germani de la C. G. Haniel au fost obligați să lucreze în Germania pentru armata sovietică și să instruiască tehnicienii sovietici în vederea dezvoltării unui armament nou. În 1946, frații Schmeisser, un grup de tehnicieni și familiile lor au fost strămutați cu un tren special în orașul Ijevsk de lângă munții Ural, pentru a lucra în continuare în cadrul programelor sovietice, care au dus la apariția pistolului-mitralieră AK-47. Această armă păstrează în mare măsură design-ul versiunilor germane Stg 43, Stg 44 și Stg 45 (aceasta din urmă copiată în 1945 și de francezi: AME1).

Date tehnice:

Greutate: 4,3 kg cu încărcătorul gol
Lungime: 870 mm cu pat din lemn, 875 mm cu pat rabatabil extins, 645 mm cu patul pliat
Lungime țeavă: 415 mm
Cartuș: 7,62x39mm
Principiu: împrumut de gaze
Cadență de tragere: 600 de cartușe pe minut
Viteză inițială: 715 m/s
Bătaie eficace: 300 metri (modul automat), 400 de metri (modul semiautomat)
Încărcător: 10, 20, 30, 40 sau 75 de cartușe, de tip sector sau tambur, compatibilă cu încărcătoarele de tip tambur cu 40 sau 75 de cartușe ale puștii mitralieră RPK
Sistem de ochire: mecanic (cătare)

Mai jos puteti viziona un videoclip care demonstreaza forta acestei arme minunate: